concurstitulescu.ro

Documente internaţionale care definesc noţiunea de "refugiat"

 

A. Primele documente (1921 - 1946)

1. La începutul secolului 20, problema refugiaţilor a devenit de interes pentru comunitatea internaţională care, din motive umanitare, a început să îşi asume responsabilitatea de a proteja şi asista refugiaţii.

2. Modelul acţiunii internaţional e în numele şi în beneficiul refugiaţilor a fost stabilit de Liga Naţiunilor şi a fost consacrat prin adoptarea unei serii de acorduri internaţionale. Aceste documente sunt menţionate in Articolul 1.A (I) al Convenţiei din 1951 referitoare la statutul refugiaţilor (vezi paragraful 32 de mai jos).

3. Definiţiile din aceste documente raportează fiecare categorie de refugiaţi la originea lor naţională, la teritoriul pe care l-au părăsit şi la lipsa protecţiei diplomatice din partea ţării de origine. Acest fel de definiţie "pe categorii" a condus la o interpretare simplă şi nu a creat dificultăţi în a stabili cine era refugiat.

4. Deşi în prezent puţine persoane cuprinse în termenii primelor documente ar putea cere o determinare formală a statutului de refugiat, astfel de cazuri pot surveni, totuşi, ocazional. Acestea sunt tratate în capitolul II, A. Persoanele ce se încadrează în definiţiile prevăzute în documentele internaţionale anterioare Convenţiei din 1951 sunt considerate de obicei "refugiaţi statutari'.

B. Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor

5. Imediat după cel de-al doilea Război mondial, deoarece problema refugiaţilor nu a fost rezolvată, s-a simţit nevoia unui nou document internaţional pentru a defini statutul juridic al refugiaţilor. În locul acordurilor ad-hoc adoptate in legătură cu categorii specifice de refugiaţi, s-a optat pentru un document care să cuprindă o definiţie generală a refugiatului. Convenţia privind statutul refugiaţilor a fost adoptată de o Conferinţă a Plenipotenţiarilor NaţiunilorUnite la 28 iulie 1951, şi a intrat in vigoare la 21 aprilie 1954. În următoarele paragrafe ea este numită "Convenţia din1951".

C. Protocolul din 1967 privind statutul refugiaţilor

6. Conform definiţiei generale conţinută in Convenţia din 1951, un refugiat este o persoană care:"În urma unor evenimente petrecute înainte de 1 ianuarie 1951 şi a unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată ... se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are..."

7. Data limită de 1 ianuarie 1951 a fost fixată potrivit dorinţei guvernelor, în momentul elaborării Convenţiei, pentru a limita obligaţiile lor la situaţii ale refugiaţilor ce erau cunoscute ca existente la vremea aceea sau la cele ce ar putea apărea ulterior dar cauzate de evenimente ce deja se produseseră.

8. Cu trecerea timpului şi odată cu apariţia a noi probleme ale refugiaţilor, s-a simţit nevoia crescândă de a face aplicabile prevederile Convenţei din 1951 la aceste noi categorii de refugiaţi .Ca rezultat, a fost elaborat Protocolul privind statutul refugiaţilor. După analizarea sa de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, acesta a fost deschis aderării la 31 ianuarie 1967 şi a intrat in vigoare la 4 octombrie 1967.

9. Prin aderarea la Protocolul din 1967, statele se angajează să aplice prevederile de fond ale Convenţiei din 1951 refugiaţilor ce se încadrează în definiţia dată de Convenţie, dar fără a ţine cont de data limită de 1 ianuarie 1951. Deşi este legat în acest fel de Convenţie, Protocolul este un document independent la care statele pot adera chiar dacă nu sunt părţi la Convenţie.

10 . În următoarele paragrafe, Protocolul privind statutul refugiaţilor va fi numit "Protocolul din 1967".

D. Principalele prevederi ale Convenţiei din 1951 şi ale Protocolului din 1967

12. Convenţia din 1961 şi Protocolul din 1967 conţin trei tipuri de prevederi:

(i) Prevederi ce dau o definiţie generală a persoanelor care sunt şi care nu sunt refugiaţi precum şi a celor care au fost refugiaţi dar au încetat de a mai fi. Discutarea şi interpretarea acestor prevederi constituie esenţa prezentului manual ,ce este destinat a-i orienta pe cei a căror sarcină este să determine statutul de refugiat.

(ii) Prevederi ce definesc statutul juridic al refugiaţilor precum şi drepturile şi obligaţiile acestora în ţara de refugiu.Deşi aceste prevederi nu au o influenţă în procesul de determinare a statutului de refugiat, autoritatea căreia i s-a încredin ţat acest mandat trebuie să le cunoască, deoarece deciziile sale pot avea consecinţe deosebit de importante pentru persoana interesată sau familia sa.

(iii) Alte prevederi ce se referă la implementarea acestor documente din punct de vedere administrativ şi diplomatic.Articolul 35 al Convenţiei din 1951 şi Articolul 11 al Protocolului din 1967 conţin un angajament al statelor părţi de acoopera cu Biroul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi in exercitarea funcţiunilor sale şi, în special, de a-i facilita îndatoririle sale de supraveghere a aplicării acestor documente.

Documente utile:

• BIROUL ÎNALTULUI COMISARIAT AL NAŢIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAŢI - Manual referitor la proceduri şi criterii de determinare a statutului de refugiat în baza Convenţiei din 1951 şi a Protocolului din 1967 privind statutul refugiaţilor, Reeditare, Geneva, ianuarie 1992 poate fi gasit aici
  

• Statutul si regimul refugiatilor in Romania poate fi gasit aici